SINGÉR, singere, s. n. (Înv.) Cuțit mare, puțin încovoiat, care se purta la brâu. Vezi definitia »

ȘTÁIER s. n. dans la modă în secolul trecut; melodia corespunzătoare. (< germ. Steier/walzer/) Vezi definitia »

CADUCIFÉR adj. purtător de caduceu. (< lat. caducifer) Vezi definitia »

CAVALÉR s. m. I. 1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați. 2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios. 3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații. 4. ~ de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc. II. 1. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese. 2. bărbat care însoțește o femeie în societate. 3. bărbat necăsătorit; holtei, burlac. ♦ ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie. (< rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier) Vezi definitia »

PÁCHER s. n. dispozitiv folosit în sonde pentru izolarea apelor superioare și a gazelor și pentru protecția coloanelor împotriva turtirii sau plesnirii. (< germ. Pacher, fr. pacher, rus. packer) Vezi definitia »