GÁȘĂ s. f. 1. (tehn.) brățară (de conductă). 2. buclă la capătul unei parâme, pentru agățare. (< fr. gâche) Vezi definitia »

DÚNGĂ, dungi, s. f. 1. Linie vizibilă pe un fond de altă culoare. ♦ Fâșie, dâră. ♦ Cută, încrețitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie făcută cu fierul de călcat în lungul pantalonului, în față și în spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor construcții. ♦ Spec. Marginea neascuțită a unor instrumente tăioase. 4. Parte laterală a unui lucru; latură, coastă. ◊ Loc. adv. În dungă = dintr-o parte, într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi într-o dungă = a fi nebun, țicnit. A trage clopotul într-o dungă = a trage clopotul izbind limba de o singură parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarmă etc.) – Din sl. donga. Vezi definitia »

SÍRMĂ s. f. (ant.) mantie mare în tragedia greacă la actorii care interpretau roluri de zei. ◊ haină lungă cu trenă la grecii antici. (< fr., gr. syrma) Vezi definitia »

ANASÁRCĂ s.f. (Biol.) Anasarhie. [< fr. anasarque, cf. gr. ana – de-a curmezișul, sarx – carne]. Vezi definitia »

IZOGEOTÉRMĂ s.f. Linie care unește pe o hartă meteorologică toate punctele terestre cu aceeași temperatură medie a solului; geoizotermă. [Pron. -ge-o-, var. isogeotermă s.f. / < fr. isogéotherme, cf. gr. isos – egal, lat. genus – gen]. Vezi definitia »