PROTOZOOLOGÍE s.f. Disciplină zoologică care se ocupă cu studiul organismelor unicelulare. [< germ. Protozoologie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

MERCEOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studiul mărfurilor. [Pron. -ce-o-, gen. -iei. / cf. fr. merceologie, it. merceologia < lat. merx – marfă, gr. logos – vorbire]. Vezi definitia »

OBẤRȘIE, obârșii, s. f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). 3. Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor. 4. Culme, muchie, vârf. – Din sl. obrŭšije. Vezi definitia »

HEGEMONÍE s. f. drept al unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ◊ supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; supremație, dominație; rol conducător. (< fr. hégémonie, gr. hegemonia) Vezi definitia »