ÁRTĂ s. f. 1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme. ♦ operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ◊ ĕ liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium). 2. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate. ♦ ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului. (< fr. art, lat. ars, artis) Vezi definitia »

OSTEOGENÉZĂ s. f. 1. proces de formare a osului; osificare. 2. parte a embriologiei care studiază formarea oaselor și a țesutului osos. (< fr. ostéogenèse) Vezi definitia »

FOTOSCHÉMĂ s. f. schemă stabilită pe baza unei fotografii. (< foto¹- + schemă) Vezi definitia »

GĂRGĂRIȚĂ (GĂRGĂRÍȚĂ), gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. – Cf. scr. grgarica. Vezi definitia »

TROMBANGEÍTĂ s.f. Tromboză arterială. [< fr. thrombo-angéite, cf. gr. thrombos – cheag, angeion – vas]. Vezi definitia »