plătícă (plătíci), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus). Vezi definitia »

ștíră adj. f. – Stearpă. Gr. sau mgr. στεïρα (Philippide, II, 736; Diculescu, Elementele, 443; Rosetti, II, 123; Candrea), cf. alb. štiërrë, bg. štir, sb. štirka. Der. din lat. sterilis (Tiktin) pare mai puțin probabilă, înv., azi în Mold. Cf. Drăganu, Românii în veac. IX-XIV, 90 și Tamás, Arch. Eur. Centro-Orient., II, 269. Se consideră de obicei drept împrumut din alb., datorită rezultatului, anormal în rom. s › ș; dar este mai probabil un intermediar sl. sau o contaminare cu știr, cf. știri „a usca”. Vezi definitia »

VÁLMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [=valit] a veni buluc, a se îmbulzi. Vezi definitia »

MENISCÍTĂ s.f. (Med.) Stare patologică, având drept cauză o inflamație a meniscurilor (2) [în DN]. [< fr. méniscite]. Vezi definitia »

EPENDIMÍTĂ s. f. inflamație a canalului ependimului. (< fr. épendymite) Vezi definitia »