tăináș, tăináși, s.m. (reg.) persoană care vorbește în taină cu alții. Vezi definitia »

PICURÍȘ s. n. (Rar) Cădere a apei sub formă de picături; p. ext. loc unde apa unui izvor curge în picături. – Picur + suf. -iș. Vezi definitia »

stânjenáș, stânjenáși, s.m. (reg.; la pl.) 1. stânjenel, iris. 2. narcisă. Vezi definitia »

HĂȚÁȘ¹, hățași, s. m. Cal care se mână cu ajutorul hățurilor, înhămat alături de un lăturaș. – Hăț¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

DUȘ s. n. 1. tub (dintr-o instalație de baie) prevăzut cu o pâlnie din care țâșnește apa prin niște găuri mici. ◊ țâșnitură, stropitură de apă de la un duș; (p. ext.) spălare prin acest mijloc. 2. (fig. vorbă, veste neplăcută, venită pe neașteptate. (< fr. douche, rus. duș) Vezi definitia »