NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată; p. ext. extraordinar. [Pr.: -mai-în- ] – Ne- + mai¹ + întâlnit. Vezi definitia »

SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci. Vezi definitia »

TACÍT, -Ă adj. (despre o înțelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînțeles. (< fr. tacite, lat. tacitus) Vezi definitia »

țigluit, -ă, țigluiți, -te adj. elegant. Vezi definitia »

PEȚÍT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți. Vezi definitia »