bardíșă (-șe), s. f. – Halebardă. Pol. bardysz (sec.XVII). Apare la Miron Costin, glosată în așa fel încît lasă să se înțeleagă că nu era cuvînt comun în rom. Vezi definitia »

CÁDĂ, căzi, s. f. 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie¹, vană (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc.; în care se introduc lichidele folosite în diverse operații tehnologice. 3. Vas mare din doage, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare. – Din sl. kadĩ. Vezi definitia »

CULÁTĂ s.f. Partea dinapoi a țevii unei guri de foc; chiulasă (2) [în DN]. [< it. culatta]. Vezi definitia »

ASPERGILÓZĂ s.f. Boală cauzată de dezvoltarea aspergilului în organismul omului și al animalelor. [< fr. aspergillose]. Vezi definitia »

ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera. Vezi definitia »