DIGRÁMĂ s. f. (lingv.) grup de două caractere, de două litere care reprezintă un singur sunet. (< fr. digramme) Vezi definitia »

scrípcă (-ci), s. f. – Vioară. Rus. skripka (Tiktin), din sl. skripati „a scîrțîi”. Este dubletul lui scripete (var. scripet, scrip(e)ț), s. n. (palan, mufă, macara), megl. scripeati, din bg., slov. skripec, sb. skripac. Der. scripcar, s. m. (violonist; insectă, Saperda carcharias); scripcăraș, s. m. (greier, Gryllus campestris). Vezi definitia »

HIPEREMÉZĂ s. f. vomitare abundentă. (< fr. hyperémèse) Vezi definitia »

topálă, s.f. (reg.) mâncare cu carne. Vezi definitia »

CARBÚRĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. – Din fr. carbure. Vezi definitia »