COMÁNDĂ s.f. 1. Ordin, poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale fără să-și consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unități militare. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuării ei. 4. Cerere de marfă, de efectuare a unei lucrări etc., făcută unui meseriaș, unui negustor etc. ◊ De comandă = executat după indicațiile clientului. 5. (Mar.) Construcția cea mai înaltă pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Parâmă de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando]. Vezi definitia »

TEBAÍNĂ s.f. Alcaloid cu acțiune toxică, extras din opiu. [Pron. -ba-i-. / < fr. thébaïne, cf. engl. thebain]. Vezi definitia »

MENINGOENCEFALÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a meningelor și a creierului. [< fr. méningoencéphalite]. Vezi definitia »

CĂCĂREÁZĂ, căcăréze, s. f. Excrement animal, în special cel în formă de bobițe, defecat de capre, oi și iepuri. (din *căcărea (< căca; cf. it. cacherello) + suf. -ză) Vezi definitia »

COLPOCHERATÓZĂ s. f. degenerescență a epiteliului mucoasei vaginale, care tinde a se cheratiniza. (<fr. colpokératose) Vezi definitia »