HIPSOMETRÍE s. f. 1. altimetrie. 2. ramură a geodezei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor, reliefului, respectiv, a adâncimilor mărilor și oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului pentru măsurarea presiunii atmosferice și a altitudinii. (< fr. hypsométrie) Vezi definitia »

FOTOLITOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere a hărților și a desenelor prin transpunerea acestora pe o piață litografică cu ajutorul unei hârtii speciale; desenul obținut. (< fr. photolithographie) Vezi definitia »

MICROCURÍE s.f. Unitate de măsură a radioactivității, egală cu a milioana parte dintr-o curie^{1) vezi nota}. [Gen. -iei. / cf. fr. microcurie]. Vezi definitia »

TOXITERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu ajutorul unor toxine; toxinoterapie. [Gen. -iei. / < fr. toxithérapie]. Vezi definitia »

-FACHÍE elem. faco-. Vezi definitia »