stirigíe s.f. (reg.) cărbune de fum. Vezi definitia »

ALOMORFÍE s.f. Mulțimea formelor aceleiași substanțe; alomorfism. V. metamorfoză; alotropie. [< fr. allomorphie, cf. gr. allos – alt, morphe – formă]. Vezi definitia »

NEOPLAZÍE s. f. proces patologic de formare a unui țesut nou tumoral; neoformație (1). (< fr. néoplasie) Vezi definitia »

NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie. Vezi definitia »

TENTÁȚIE, tentații, s. f. Ispită, ademenire, dorință. [Var.: tentațiúne s. f.] – Din fr. tentation. Vezi definitia »