ANTIHIPERÓN (‹ anti- + hiperon) s. m. Antiparticula hiperonului. Vezi definitia »

PERISTÓN s.n. Înlocuitor de plasmă sanguină. [< germ. Periston – nume comercial]. Vezi definitia »

HEPTAMERÓN s.n. Operă cuprinzând povestirile unor evenimente în timp de șapte zile. [Pl. -oane, -uri. / cf. germ. Heptameron < gr. hepta – șapte, hemera – zi]. Vezi definitia »

CORTIZÓN s. m. hormon al corticosuprarenalei cu acțiune antiinflamatorie, antialergică, antitoxică etc. (< fr. cortisone) Vezi definitia »

ANDERSON [ændərsn], Philip W. (n. 1923), fizician american. Prof. univ. la Princeton. Cercetări privind dielectricii, efectul Josephson și coerența cauntică, propagarea undelor în medii aleatoare (mișcările electronilor în aliaje și în materiale amorfe), studii asupra magnetismului metalelor (mecanismul antiferomagnetismului) și al aliajelor (elucidarea efectului Kondo); a introdus o metodă teoretică nouă, numită azi „grup de renormalizare”. Premiul Nobel (1977), împreună cu J.H. Van Vleck și N.F. Mott. Vezi definitia »