bunătáte (bunătắți), s. f. – 1. Însușirea de a fi bun. – 2. Blîndețe, dulceață. – 3. Serviciu, favoare. – 4. Calitate bună, valoare. – 5. Bunuri, bogății, averi. – 6. (Pl.) Mîncare sau băutură foarte bună. – Mr. bunătate, megl. bunătati. Lat. bŏnĭtātem (Pușcariu 238; REW 1206; Candrea-Dens., 196; DAR); cf. it. bontá, prov. bontat, fr. bonté, sp. bondad, port. bondade. – Der. îmbunătăți, vb. ( a face ca ceva să devină mai bun). Vezi definitia »

HOMOSEXUALITÁTE s.f. Atracție sexuală anormală față de indivizi de același sex; inversiune sexuală. [Pron. -xu-a-. [Cf. fr. homosexualité]. Vezi definitia »

ORIZONTALITÁTE s. f. Însușirea de a fi orizontal; poziție, așezare sau direcție orizontală. – Din fr. horizontalité. Vezi definitia »

zeítate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeítății; pl. zeítăți Vezi definitia »

singurătate, izolare, pustietate. Vezi definitia »