SFĂNȚÚICĂ, sfănțuici, s. f. (Înv.) Sfănțoaică. – Sfanț + suf. -uică. Vezi definitia »

gină, gine s. f. filaj. Vezi definitia »

OXIACETILÉNĂ s. f. combinație a acetilenei cu oxigen. (< fr. oxyacétylène) Vezi definitia »

NUMISMÁTICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei, care studiază monedele și medaliile (vechi). [< fr. numismatique, cf. gr. numisma – medalie]. Vezi definitia »

CULÍSĂ s. f. 1. parte a unei scene de teatru înapoia decorurilor. ◊ (fig.; pl.) aranjament secret, dedesubturile unei situații, acțiuni. ♦ în ~ e = în ascuns, în secret. 2. scobitură dreaptă în care alunecă o piesă mobilă; ghidaj. 3. partea mobilă a tubului unui instrument muzical de suflat din alamă. 4. tiv, pliu la o haină, la o stofă, prin care trece un cordon ori un șiret ce se strânge. 5. (fin.) bursă neoficială care funcționează pe lângă bursa oficială, la care se efectuează tranzacțiile cu valorile mobiliare neadmise la cotare. (< fr. coulisse) Vezi definitia »