CONCORDÁNȚĂ s.f. 1. Faptul de a concorda; potrivire, acord. ◊ Concordanța relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție; concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă. 2. (Geol.) Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. [Cf. fr. concordance, it. concordanza]. Vezi definitia »

SPIROGRÁMĂ, spirograme, s. f. (Med.) Diagramă obținută la spirograf. – Din fr. spirogramme. Vezi definitia »

BURSUFLÚRĂ, bursuflure, s. f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorată gazelor generate de o ardere rapidă. – Din fr. boursouflure. Vezi definitia »

XENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Apariție a unor descendenți deosebiți fenotipic de părinți. (din fr. xénogenèse) Vezi definitia »

jupâneșícă s. f., pl. jupâneșele Vezi definitia »