tîmpănă (-pene), s. f. – Dairea, tobă, darabană. – Var. tîmpină, timpină, tîmpăne. – Mr. timpiná, timpină, megl. tompănă. Sl. timĭpanĭ (Cihac, II, 410; Byhan 337; Tiktin; Vasmer, Gr., 142; Candrea) din mgr. τύμπανον; se poate presupune o formă sl. tąpanŭ, care ar explica și bg. tăpan, sau chiar o alterare im › îm, greu de explicat în elementele sl. Din acest motiv, Pușcariu, Lr., I, 281, preferă să pornească de la un lat. *tympenum ‹ tympanum, care nu pare mai clar. Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

cocâlteáță, cocâltéțe, s.f. (reg.) stog de fân mic. Vezi definitia »

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec. Vezi definitia »

APODÓZĂ s.f. (op. protază) Propoziție principală a unei perioade condiționale. [< fr. apodose, cf. lat. , gr. apodosis]. Vezi definitia »

ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec. Vezi definitia »