Definita cuvantului cunoaștere
CUNOÁȘTERE, cunoașteri, s. f. Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. ◊ Teoria cunoașterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1). – V. cunoaște.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cunoaștere
RADIOFICÁRE, radioficări, s. f. Instalare în orașe și în sate a posturilor de radioficație; generalizare a transmisiunii programelor de radiodifuziune sonoră prin radiodistribuție. [Pr.: -di-o-] – V. radiofica. Vezi definitia »
nemuitoáre adj. f. (înv.; în sintagma) cădere nemuitoare = cazul genitiv. Vezi definitia »
ÎNFLORÍRE, înfloriri, s. f. Acțiunea de a înflori. – V. înflori. Vezi definitia »
VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera. Vezi definitia »
CENTRUÍRE s. f. Operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă. – Din centru. Vezi definitia »