Definita cuvantului cunoaștere
CUNOÁȘTERE, cunoașteri, s. f. Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. ◊ Teoria cunoașterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1). – V. cunoaște.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cunoaștere
DISECÁRE, disecări, s. f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție. – V. diseca. Vezi definitia »
BROȘÁRE s.f. Acțiunea de a broșa; broșat. [< broșa]. Vezi definitia »
RĂSPÂNDÍRE, răspândiri, s. f. Acțiunea de a (se) răspândi și rezultatul ei. – V. răspândi. Vezi definitia »
REARGINTÁRE, reargintări, s. f. Acțiunea de a rearginta și rezultatul ei. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta. Vezi definitia »
poslușíre s.f. (înv.) 1. servire, slujire; slugărire; ajutare, asistare. 2. oficiere a unui serviciu religios. Vezi definitia »