ADÍCĂ adv. 1. Și anume, cu alte cuvinte, va să zică; adicălea, adicătelea. 2. La urma urmei, în definitiv; mai bine zis. ◊ Expr. (Substantivat) La (o) adică sau (reg.) la dică = a) la drept vorbind; ca să spun adevărul; b) în momentul hotărâtor, la nevoie. [Acc. și: ádică. – Var.: (reg.) adécă, dícă adv.] – Et. nec. Vezi definitia »

AMILODEXTRÍNĂ s. f. Polizaharidă obținută prin hidroliza parțială a amidonului. – Din fr. amylodextrine. Vezi definitia »

TRÍNCĂ s.f. Pânză de corabie aflată la baza trinchetului. [< it. trinca]. Vezi definitia »

rásă (ráse), s. f. – Veșmînt călugăresc. – Mr. rasă. Mgr. ῥάσον, parțial prin intermediul sl. (sb., cr., rut., pol.) rasa (Miklosich, Fremdw., 121; Cihac, II, 307; Murnu 49; Conev 83; Vasmer, Gr., 127), cf. bg. ras, it., sp. raso. – Der. rasofor, s. m. (călugăr), din ngr. ῥασοφόρος (Gáldi 246). Vezi definitia »

ÓJĂ, oje, s. f. Lac de unghii. – Cf. tc. oğmak „a lustrui”. Vezi definitia »