SCĂRÍȚĂ, scărițe, s. f. 1. Diminutiv al lui scară; scăricică, scărișoară. 2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. – Scară + suf. -iță. Vezi definitia »

CÚȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; p. ext. fierărie. – Din bg. kužnica. Vezi definitia »

ȘABRÁCĂ s.f. Pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke]. Vezi definitia »

SINOSTÓZĂ s.f. (Med.) Sinartroză în care între segmentele osoase este interpus țesut osos; fuziune a două oase. [< fr. synostose, cf. gr. syn – cu, osteon – os]. Vezi definitia »

țáglă, țágle, s.f. (reg.) 1. țepușă, vergea, zăbrea, prăjină, așchie. 2. zăvor. 3. pirostrie. Vezi definitia »