SCOBITÚRĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect; 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + suf. -tură. Vezi definitia »

bâtă, adj. (invar.) ignorant. Vezi definitia »

văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre Vezi definitia »

scârleáță, scârléțe, s.f. (reg.) scârleică. Vezi definitia »

SEÍGĂ s.f. Aparat de recoltare a stufului, care se atașează frontal unui tractor. [Pron. se-i-. / < germ. Seige]. Vezi definitia »