TORȚIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură]. Vezi definitia »

APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). V. sacagiu. – Din apă + suf. -ar. Vezi definitia »

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire]. Vezi definitia »

INTERLOBULÁR, -Ă adj. (anat.) între lobulii unui organ. (< fr. interlobulaire) Vezi definitia »

LACUNÁR adj. Care prezintă lacune; cu întreruperi. ◊ Sistem lacunar = ansamblu de cavități discontinue care umplu interstițiile celulelor, țesuturilor și organelor. [Cf. fr. lacunaire]. Vezi definitia »