ÎNSEILÁRE s. f. v. însăilare. Vezi definitia »

NÁȘTERE, nașteri, s. f. Acțiunea de a (se) naște și rezultatul ei. 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei ființe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină; parturiție. ◊ Casă de nașteri = maternitate (din mediul rural). Zi de naștere sau ziua nașterii = zi în care s-a născut cineva; sărbătorire care are loc cu prilejul acestei zile. Nașterea Domnului (sau lui Cristos) = Crăciunul. Înainte de nașterea lui Cristos = înaintea erei noastre. După (sau de la) nașterea lui Cristos = din (sau în) era noastră. ◊ Loc. adj. și adv. Din naștere = a) (încă) de când s-a născut; b) conform unei predispoziții naturale. ◊ Loc. adv. Prin naștere = prin structură, prin înclinațiile înnăscute. 2. Origine, proveniență. ◊ Loc. adv. De (sau din) naștere = originar din...; de naționalitate sau de origine etnică... 3. Fig. Apariție, ivire, creare. ◊ Loc. vb. A lua naștere = a apărea, a se ivi. A da naștere = a crea, a produce, a cauza. – V. naște. Vezi definitia »

ÎMPÍNGERE, împingeri, s. f. Acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei. ♦ Forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia. – V. împinge. Vezi definitia »

sucuíre s.f. (reg.) obișnuință; obișnuire. Vezi definitia »

NAZIFICÁRE s.f. Acțiunea de a nazifica și rezultatul ei. [< nazifica]. Vezi definitia »