ARMATÓR s. m. 1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave. 2. miner specializat în armarea excavațiilor subterane. (< fr. armateur, it. armatore, lat. armator) Vezi definitia »

JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor. Vezi definitia »

CUSCRIȘÓR, cuscrișori, s. m. (Bot.) Plămânărică. – Cuscru + suf. -ișor. Vezi definitia »

BRONHODILATATÓR, -OÁRE adj., s. n. (substanță) care produce bronhodilatație. (< fr. bronchodilatateur) Vezi definitia »

RĂZBUNĂTÓR, -OÁRE, răzbunători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s-a făcut; vindicativ. – Răzbuna + suf. -ător. Vezi definitia »