AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj. (Despre oameni) Bolnav de afonie. ♦ Care nu poate cânta corect, care n-are voce. ◊ Consoană afonă = consoană surdă. – Fr. aphone (< gr.). Vezi definitia »

SEZÓN s.n. (Rar) Anotimp. ♦ Perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în anumite domenii; timp al anului favorabil pentru anumite acțiuni. [< fr. saison]. Vezi definitia »

POLIGÓN s.n. 1. Figură geometrică formată dintr-o linie frântă închisă. 2. Teren pentru trageri de instrucție cu arme de foc. ♦ Teren de tir. [< fr. polygone, cf. lat., gr. polygonos < gr. polys – numeros, gonia – unghi]. Vezi definitia »

EXCITRÓN s.n. Tub redresor monoanodic cu arc de mercur, folosit în scheme de redresare monofazate. [< fr. excitron]. Vezi definitia »

ELEISÓN v. KYRIE. (Muz.) 1. (Și în sintagma kyrie eleison) Invocație a divinității adoptată în cultul creștin. [DEX '98] Vezi definitia »