cufurí (-résc, -ít), vb. refl. – 1. A avea diaree. – 2. A muri de frică. – Mr. cufurescu, cufurire, megl. cufărez. Lat. *conforῑre, de la forῑre (Pușcariu 430; Candrea-Dens., 424; REW 2137; DAR; Rosetti, I, 165); cf. gal. esforricar. – Der. cufureală, s. f. (diaree); cufuricios, adj. (laxativ); cufurit, adj. (care are diaree; căcăcios). Cofîrși, vb. (a avea diaree), pare un der. expresiv de la cufuri. Vezi definitia »

RADIOLÁRI s. m. pl. ordin de protozoare marine într-o cochilie silicioasă cu prelungiri subțiri, dispuse ca niște raze. (< fr. radiolaires) Vezi definitia »

vetrí (-résc, -ít), vb. – A prinde vîntul. – Var. vîntri, vintri. Germ. wittern (Tiktin), var. prin contaminare cu vînt. În Bucov. Vezi definitia »

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare. Vezi definitia »

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. Vezi definitia »