LEVITÁȚIE s. f. 1. capacitate atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței. 2. ~ magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric. (< fr. lévitation) Vezi definitia »

GLIPTOGRAFÍE s. f. știință care studiază pietrele antice gravate. (< fr. glyptographie) Vezi definitia »

AUTOPROPÚLSIE s. f. Propulsie a unui vehicul realizată cu mijloace proprii. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopropulsion. Vezi definitia »

AMONIURÍE s.f. (Med.) Prezența amoniacului în urină. [Pron. -ni-u-ri-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. ammoniurie, cf. fr. ammoniaque, gr. ouron – urină]. Vezi definitia »

DIAZOCÓPIE s. f. copie a unui document scris sau iconografic, obținută prin diazotipie. (< diazo + copie) Vezi definitia »