ANAMORFÍSM s.n. Formarea de minerale noi, de compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare, din altele mai simple și cu densitate mai mică. [< fr. anamorphisme]. Vezi definitia »

PURÍSM s. n. tendință exagerată de a înlătura dintr-o limbă toate elementele socotite străine. (< fr. purisme) Vezi definitia »

REVOLUȚIONARÍSM s.n. Ideologie, atitudine revoluționară, spirit revoluționar. [< germ. Revolutionarismus]. Vezi definitia »

SUBIECTIVÍSM s.n. 1. Orientare filozofică idealistă care neagă existența lumii obiective cu legile ei, existența unui determinism obiectiv, considerând voința și conștiința ca singurul factor determinant. 2. Atitudine personală, părtinitoare față de cineva sau ceva. [Cf. fr. subjectivisme]. Vezi definitia »

UNITARÍSM s.n. Doctrină creștină reformată, apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarianism. [Cf. it. unitarismo, fr. unitarisme]. Vezi definitia »