Definita cuvantului anatemă
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [Acc. și: anátemă] – Din ngr. anáthema.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu anatemă
PRELÁTĂ s. f. foaie de pânză deasă și impermeabilă, la acoperirea camioanelor, a diverselor obiecte și materiale. (< fr. prélart) Vezi definitia »
NEFROSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză a rinichiului. [< fr. néphrosclérose, cf. gr. nephros – rinichi, sklerosis – întărire]. Vezi definitia »
CEÁPSĂ, cepse, s. f. (Reg.) Mică bonetă sau scufiță de pânză aibă, bogat împodobită cu ornamente colorate, țesute sau cusute. [Var.: ceápță] – Din magh. csápsza, scr. čepac. Vezi definitia »
TABESCÉNȚĂ s. f. astenie, epuizare (fizică) extremă. (< engl. tabescence) Vezi definitia »
stólă (-le), s. f. – 1. Un anumit fel de rochie purtată de matroanele romane. – 2. Un veșmînt preoțesc. It. stola, din gr. στολή „podoabă”. De la aceeași rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) și stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice). Vezi definitia »