haín (haínă), adj. – 1. (Înv.) Trădător, necredincios. – 2. Perfid, rău la inimă, hapsîn. – Mr. hăin. Tc. hayin (Röesler 606; Șeineanu, II, 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84), cf. ngr. χαῖνης, alb. hain „hoț”, sb. hain. – Der. haini, vb. refl. (înv., a trăda; a se răscula); hainie, s. f. (trădare; rebeliune, răzmeriță); hainlîc, s. n. (trădare). Sec. XVII, toți der. sînt înv. Vezi definitia »

Collin Cherry, comunicarea este în percepția cercetătorului “ceea ce leagă organismele între ele” (apud. Gentner, Goldin- Meadow, 2003, p.63). Vezi definitia »

PETITGRAIN s.n. Ulei obținut din părțile imature ale unor citrice (frunze, ramuri, fructe), în speță din crenguțe și frunze de Citrus Aurantium, din care se produce și neroli. Vezi definitia »

ENDOCRÍN, -Ă adj. (Despre glande) Care își varsă secrețiile cu hormoni direct în sânge; cu secreție internă; (și s.m.f.) (suferind) datorită unor tulburări ale glandelor cu secreție internă. [< fr. endocrine, cf. gr. endon – înauntru, krinein – a secreta]. Vezi definitia »

ALEHIN, Aleksandr Aleksandrovici (1892-1946), șahist rus. Stabilit în Franța (1931). Campion mondial (1927-1935, după victoria asupra lui J.R. Capablanca; 1936-1946, după victoria asupra lui M. Euwe). Vezi definitia »