RIGÍD, -Ă adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn. ◊ (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus) Vezi definitia »

ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélides. Vezi definitia »

MONOXÍD s.m. Oxid în a cărui moleculă se află un singur atom de oxigen. [< fr. monoxyde]. Vezi definitia »

OXÍD s.m. Compus al oxigenului cu un corp simplu. ◊ Oxid de calciu = var nestins; oxid de carbon = Gaz toxic, incolor și inodor care ia naștere din arderile incomplete ale cărbunilor. // (În forma oxido-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) oxidare”, „oxid”. [< fr. oxyde]. Vezi definitia »

INSECTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care ucide insectele. [< fr. insecticide, cf. lat. insectum – insectă, caedere – a omorî]. Vezi definitia »