NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură. Vezi definitia »

CARBOXILÁZĂ s.f. Diastază care, în timpul metabolismului glucidelor, produce gruparea carboxil. [< fr. carboxylase]. Vezi definitia »

ALICÓTĂ, alicote, adj.f. (Mat. în sintagma) Parte alicotă = parte care se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată. – Din fr. aliquote. Vezi definitia »

PRÍSMĂ s. f. poliedru mărginit de fețe paralele și egale (baze) și cu celelalte în formă de paralelogram. ♦ ~ optică = piesă transparentă (de sticlă) pentru descompunerea sau reflecția luminii într-un spectru. ♦ prin ~ ă = din punct de vedere... (< fr. prisme, gr., lat. prisma) Vezi definitia »

FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ◊ Fortăreață zburătoare = denumire dată în timpul celui de al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse. Vezi definitia »