ONICOFAGÍE s. f. (Livr.) Obicei de a-și mânca unghiile; roadere a unghiilor. – Din fr. onychophagie. Vezi definitia »

SOLDĂȚÍE s. f. (Rar) Stare, viață, calitate, serviciu de soldat sau, p. gener., de militar. – Soldat + suf. -ie. Vezi definitia »

MULTIPLICÁȚIE, multiplicații, s. f. (Rar) Multiplicare. – Din fr. multiplication, lat. multiplicatio. Vezi definitia »

ECOLALÍE s.f. Repetare automată a sunetelor auzite la alții, care se manifestă ca simptom al unor boli nervoase. ♦ Repetare automată a vorbelor altuia. [Gen -iei. / < fr. écholalie, cf. gr. echo – sunet, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

URSUZÉNIE s. f. (Rar) Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc. – Ursuz + suf. -enie. Vezi definitia »