pălăríe (pălăríi), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte cu boruri folosit pentru acoperirea capului. Probabil din it. cappelleria (P. Panaitescu, BL, XIII, 155). Celelalte explicații sînt nesatisfăcătoare: din rom. păr (Tiktin); din gr. φαλαρίον (Diculescu, Elemente, 470); din lat. pariolum › it. paiuolo „ceaun” (Scriban). – Der. pălărier, s. m. (persoană care confecționează, repară sau vinde pălării); pălărierie, s.fr. (atelier de pălării). Din rom. provine bg. palarija (Capidan, Raporturile, 223; Bernard 34). Vezi definitia »

ANTROPOGEOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a geografiei care consideră, în mod greșit, condițiile mediului natural ca factor primordial al dezvoltării societății. 2. Curent care are în vedere raporturile dintre om și natură și repartiția populației pe glob. [Gen. -iei. / < fr. anthropogéographie, cf. gr. anthropos – om, geographia – geografie]. Vezi definitia »

TETRACROMÍE s. f. 1. ansamblu de patru culori. 2. procedeu de imprimare policromă prin suprapunerea a patru culori. (< it. tetracromia) Vezi definitia »

TÂRLÍE, târlii, s. f. Sanie (mică) țărănească. – Din târî. Vezi definitia »

DENSIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de măsurare a densității substanțelor, mai ales a lichidelor. – Din fr. densimétrie. Vezi definitia »