Definita cuvantului elocvență
ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elocvență
spérnică, spérnice, s.f. (reg.) busuioc sălbatic. Vezi definitia »
a se băga pe țeavă expr. 1. (deț.) a denunța pe cineva care a săvârșit o abatere disciplinară. 2. a face recomandări favorabile cuiva în vederea obținerii unei recompense. Vezi definitia »
BILIVERDÍNĂ s.f. (Biol.) Pigment biliar de culoare verde, produs al oxidării bilirubinei. [< fr. biliverdine]. Vezi definitia »
sodoásă adj. f. (reg.; despre apă) leșioasă, moale. Vezi definitia »
VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță. Vezi definitia »