Definita cuvantului elocvență
ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elocvență
PÁTEMĂ s. f. v. patimă. Vezi definitia »
NEOBOSEÁLĂ s. f. (Rar) Hărnicie (deosebită), zel (susținut). [Pr.: ne-o-] – Ne- + oboseală. Vezi definitia »
AVANPLÁJĂ s. f. sector de plajă situat între limita atinsă de ape în timpul fluxului și refluxului. (< fr. avant-plage) Vezi definitia »
ELASTÁNȚĂ s. f. 1. coeficient de proporționalitate între presiunea unui fluid și volumul unui rezervor elastic. ♦ ~ pulmonară = variația de presiune necesară pentru producerea unei variații a volumului toracopulmonar. 2. inversul capacității electrice. (< fr. élastance) Vezi definitia »
MIOZÍNĂ s.f. Substanță albuminoidă care se găsește în țesutul muscular. [Pron. mi-o-. / < fr. myosine, cf. gr. mys – mușchi]. Vezi definitia »