CONCREȚIÚNE s. f. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ◊ formațiune din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. (< fr. concretion, lat. concretio) Vezi definitia »

ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune. Vezi definitia »

scârbăciúne, scârbăciúni, s.f. (înv.) vorbă injurioasă, trivială. Vezi definitia »

AISNE [esn], rîu în N Franței, afl. stg. al rîului Oise la Compiègne; 266 km. Izv. din Pod. Argonne și trece prin Soissons. Navigabil pe 117 km. Vezi definitia »

EVAGINAȚIÚNE s.f. v. evaginație. Vezi definitia »