OVALOCITÓZĂ s. f. prezența ovalocitelor în sânge. (< fr. ovalocytose) Vezi definitia »

păleáță, păléțe, și păleți, s.f. (reg.) 1. par, prăjină (lungă și subțire), nuia. 2. bucată scurtă de lemn cu care se doboară fructele. 3. om foarte înalt; om slab, gălbejit. Vezi definitia »

cujéică (cujéici), s. f. – Furcă de tors. Sl. kyžilĭ, prin intermediul rut. kyželĭca (Drăganu, Dacor., I, 294). Sec. XVII, Mold. și Trans. Vezi definitia »

TẤMPLĂ², tâmple, s. f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum). Vezi definitia »

frânguiálă s.f. (reg.) bătaie, chelfăneală. Vezi definitia »