EFRACȚIÚNE s.f. v. efracție. Vezi definitia »

CONȚINE, pers. 3 conține, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine... – Din fr. contenir, lat. continere (după ține). Vezi definitia »

ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune. Vezi definitia »

REPERCUSIÚNE s.f. Urmare, consecință. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répercussion, lat. repercussio]. Vezi definitia »

FACȚIÚNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenți la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare; grup difident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio) Vezi definitia »