ȘUBÍȚĂ, șubițe, s. f. Șubuliță. – Șubă + suf. -iță. Vezi definitia »

PAGÓDĂ s. f. (< fr. pagode; cuv. al unei limbi din India) 1. Templu, edificiu religios (hindus, budist sau brahman), la unele popoare orientale, alcătuit din mai multe etaje care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus, dând edificiului o formă piramidală. ♦ Abajur-pagodă = abajur a cărui formă este asemănătoare cu acoperișul unei pagode. 2. Idol, zeu adorat într-o pagodă. 3. Mică figurină chinezească, cu capul mobil, fabricată în China, în sec. 17-18. 4. Monedă de aur indiană cu circulație în sec. 17-19. (Notă: Definiția este din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »

yálă s. f., g.-d. art. yálei; pl. yále Vezi definitia »

ENEÁDĂ s.f. (Ant.) Ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului. ♦ (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéade, cf. gr. enneas]. Vezi definitia »

AUTOCAMIONÉTĂ s. f. autocamion mic; camionetă. (< auto² + camionetă) Vezi definitia »