cúhnie (cúhnii), s. f. – 1. Bucătărie. – 2. Dependință, cameră ocupată de servitori. – 3. (Înv.) Trăsură. – Var. cuhne, cu(h)nă, cuină. Sl. (rus., rut., slov., cr.) kuhnja, sb. kuina (Miklosich, Slaw. Elem., 27: Cihac, II, 86); cf. ngr. ϰούχνη (Meyer, Neugr. St., II, 37). Vezi definitia »

PALEOPEDOLOGÍE s. f. Ramură a pedologiei care studiază solurile formate în pleistocen sau mai vechi. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologie. Vezi definitia »

HIDATIDOLOGÍE s. f. studiu al infestației cu echinococ. (< fr. hydatidologie) Vezi definitia »

STIHÍE, stihii, s. f. 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă, distrugătoare. ♦ Fiecare dintre elementele considerate în concepțiile din trecut că ar sta la baza fenomenelor și corpurilor din natură. 2. (În superstiții) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii. ♦ Fig. Himeră, nălucă. 3. (Poetic) Pustietate, singurătate, sălbăticie. – Din sl. stihija. Vezi definitia »

sărăcăcíe, sărăcăcíi, s.f. (înv.) sărăcie, lipsă, nevoie. Vezi definitia »