OMOGRAFÍE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi omograf; situație în care se află două cuvinte omografe. 2. (mat.) corespondență biunivocă a mulțimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică. (< fr. homographie) Vezi definitia »

MUZEOLOGÍE s. f. știință care se ocupă cu studiul organizării muzeelor; muzeistică. (< fr. muséologie) Vezi definitia »

PUDIBONDERÍE s. f. afectare a unei pudori exagerate. (< fr. pudibonderie) Vezi definitia »

DISCRAZÍE s.f. 1. (Med.) Tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ♦ Tulburare în coagulabilitatea sângelui. 2. Constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. [Gen. -iei. / < fr. dyscrasie, cf. gr. dys – dificil, krasis – constituție]. Vezi definitia »

ELECTROBIOLOGÍE s.f. Studiul formării și efectelor electricității în organismele vii. [< fr. électrobiologie]. Vezi definitia »