Definita cuvantului clenci
CLENCI, clenciuri, s. n. (Pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcații tăiate parțial se pot agăța unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcațiile coarnelor cerbului. 3. Fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clenci
nici s.n. (reg.) partea anterioară, tare, a râtului de porc. Vezi definitia »
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. Vezi definitia »
BACI- elem. „bacă”. (< engl. bacci-, cf. lat. bacca) Vezi definitia »
FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. și refl. (Reg.) A (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleșcăi. – Cf. a (se) face fleci. Vezi definitia »
învărnicí (învărnicésc, învărnicít), vb. – (Olt., Banat) – A înfrăți. Sb. vernik „prieten”, apropiat de văr prin etimologie populară (Pușcariu, Dacor., VII, 123; DAR). Vezi definitia »