FANTEZÍSM s.n. (Rar) Caracter fantezist. ♦ Orientare a poeziei și prozei de la începutul sec. XX, care se caracterizează prin metafore scânteietoare, prin ușurința și eleganța stilului și prin ineditul comparațiilor. [< fantezie + -ism]. Vezi definitia »

PEDAGOGÍSM s.n. (Rar) Manie pedagogică, mecanicism în practica pedagogiei. [< fr. pédagogisme]. Vezi definitia »

COLECTIVÍSM s.n. Trăsătură a relațiilor sociale în care se exprimă colaborarea, unitatea și solidaritatea oamenilor, spiritul tovărășesc, comunitatea de interese și devotamentul față de cauza generală comună. [< fr. collectivisme]. Vezi definitia »

EMANATÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. [< fr. émanatisme]. Vezi definitia »

BILINGVÍSM s. n. Situația în care se află un vorbitor care folosește în mod curent două limbi diferite. – Fr. bilinguisme. Vezi definitia »