SINGULARÍSM s. n. concepție metafizică potrivit căreia universul este dintr-un singur principiu, are o singură cauză. (< germ. Singularismus) Vezi definitia »

OCAZIONALÍSM s. n. Doctrină teologică care consideră că singura cauză reală a modificărilor corporale și sufletești este voința divinității. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnalisme. Vezi definitia »

TABAGÍSM s. n. Intoxicație cronică cu nicotina din tutun, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme. Vezi definitia »

ANIMÍSM s. n. Stadiu al gândirii primitive, când oamenii credeau că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii. – Fr. animisme. Vezi definitia »

IZOPOLIMORFÍSM s.n. Proprietate a unor substanțe sau a unor minerale de a cristaliza în mai multe forme diferite; izopolimorfie. [Var. isopolimorfism s.n. / < engl. isopolymorphism]. Vezi definitia »