Definita cuvantului asibilare
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu asibilare
NEUROTIZÁRE s. f. creștere la capătul periferic al unui nerv secționat, apoi suturat, a unor prelungiri provenind din neuron. (după fr. neurotisation) Vezi definitia »
TRITURÁRE, triturări, s. f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei. – V. tritura. Vezi definitia »
UTILIZÁRE s.f. Acțiunea de a utiliza și rezultatul ei; folosire, întrebuințare. [< utiliza]. Vezi definitia »
AUTOMULȚUMÍRE s. f. Satisfacție de sine (nu întotdeauna justificată) la care ajunge cineva, adesea fără a aștepta aprecierile celorlalți; autoîncântare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + mulțumire. Vezi definitia »
TONÁRE s. f. 1. acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat subțire de cerneală. 2. (fot.) virare (4). (după germ. Tonen) Vezi definitia »