SCHIT, schituri, s. n. Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras; călugării dintr-o astfel de mănăstire. – Din sl. skitŭ. Vezi definitia »

URSÍT, -Ă, ursiți, -te, adj., s. f. (În credințele și basmele populare) 1. Adj. (Despre viața, soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai înainte; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursitor (1). 2. S. f. Destin, soartă; fatalitate. 3. S. f. Ursitoare, v. ursitor (2). – V. ursi. Vezi definitia »

RAFAELÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al rafaelismului. (< engl. raphaelite) Vezi definitia »

PIROFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă, arbore) care rezistă incendiilor din păduri. (< fr. pyrophyte) Vezi definitia »

REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi. Vezi definitia »