BÁLMUȘ s. n. v. balmoș. Vezi definitia »

plimbúș, plimbúșuri, s.n. (reg.) plimbăreală. Vezi definitia »

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés. Vezi definitia »

FUȘTÁȘ, fuștași, s. m. (În Țară Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec. XIX; lăncier. – Fuște + suf. -aș. Vezi definitia »

SCĂIÚȘ, scăiuși, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă acoperită de peri și țepi și cu flori alburii sau albe-gălbui dispuse în capitule globuloase și spinoase (Dipsacus pilosus). – Scai¹ + suf. -uș. Vezi definitia »