CULCÁRE, culcări, s. f. Acțiunea de a (se) culca; culcat. 1. Așezare în poziție orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat. – V. culca. Vezi definitia »

stângăcíre s.f. (înv.) șchiopătare; șchiopare. Vezi definitia »

COMÍTERE, comiteri, s. f. Acțiunea de a comite¹. – V. comite¹. Vezi definitia »

FEZANDARE, fezandări, s.f. Mod de maturare a cărnii de vânat constând în a lăsa vânatul eviscerat, în blană sau penaj, atârnat într-un loc bine aerisit, la maximum 10 -- incompletă [gall] Vezi definitia »

REBÁTERE, rebateri, s. f. Acțiunea de a rebate. – V. rebate. Vezi definitia »